miercuri, 3 august 2011
Imbratisarea fratelui
Niciodata n-am crezut
Ca te voi iubi asa mult,
Mai mult decat am iubit
Persoana ce ma ranit,
Si-a lasat un gol amar
Ce si astazi il mai am...
Fiinta necunoscuta
Aparand intr-o secunda
In momentul cel mai greu
Mi-ai fost ca un Dumnezeu
La-nceput a fost o joaca
Iar apoi adevarata,
Ieri gluma,azi sentiment
Te-am imbratisat si cred
Ca la suflet mi-ai intrat
Ca un sange virusat
Si mi-ai incalzit inima
Care cauta iubirea...
"O IUBIRE SINCERA,
A UNEI INIMII BUNE.
CARE MI-A VRUT DOAR BINE"
Mi-ai fost linistea curata
O fratie adevarata.
Mai impins din spate
Cand eram data deoparte
Lacrimile ce cadeau
Mana ta le alinau
Si-mi soptei usor usor
Ca tu imi esti fratior
Si cat iti sta in putere
O sa-mi fii sprijin la grele.
Eu!Fiinta ce iti scriu
Te iubesc mult,
Si nu stiu,
Nici astazi cum am ajuns
Ca sa te iubesc nespus
Sa simt nevoia de tine
Sa te am doar langa mine
Ca un drog intrat in vene
Cu ochii-ndreptati spre stele,
As vrea sa fiu nemuritor,
Sa fiu pe veci AL TAU FRATIOR!
Inexistenta
As vrea sa parasesc existenta
Sa vad soarele din parte opusa
Sa ma simt implinit si toate dorintele
Sa fie realizate.
Sa numai exist aici,
Ci in partea cealalta,
Unde cand inchid ochii
Numai ma doare inima,
Si numai regret nimic...
Sa intorc totul invers
Sa vad lumea de departe
Sa fiu intr-un loc nevazut...
Iar eu sa nu exist...pentru ei
Dar sa se gandeasca la mine
Sa exist ,dar sa nu fiu si sa fiu in mintea lor.
Sa vad soarele din parte opusa
Sa ma simt implinit si toate dorintele
Sa fie realizate.
Sa numai exist aici,
Ci in partea cealalta,
Unde cand inchid ochii
Numai ma doare inima,
Si numai regret nimic...
Sa intorc totul invers
Sa vad lumea de departe
Sa fiu intr-un loc nevazut...
Iar eu sa nu exist...pentru ei
Dar sa se gandeasca la mine
Sa exist ,dar sa nu fiu si sa fiu in mintea lor.
Poezie scrisa
Cateva randuri
Scrise cu cerneala
Asternute-n foaie
C-o pana aurie
Facuta din paie.
Apas usor ,tandru gandind
Versul cel scriu sa fie timid
Cu-nteles inteles de tot cititorul
Ca scriu poezia
Ascunzandu-mi dorul.
Si iar la ea cu gandul ma duc,
Si nu pot sa-i cant
Si-i scriu un text ce imi vine in minte
Si ma-i usoara inima mea se simte.
Scrise cu cerneala
Asternute-n foaie
C-o pana aurie
Facuta din paie.
Apas usor ,tandru gandind
Versul cel scriu sa fie timid
Cu-nteles inteles de tot cititorul
Ca scriu poezia
Ascunzandu-mi dorul.
Si iar la ea cu gandul ma duc,
Si nu pot sa-i cant
Si-i scriu un text ce imi vine in minte
Si ma-i usoara inima mea se simte.
Intunericul
Nori intunecati se lasa,
Pe cerul albastru si marea speriata
De norul negru ce sa-sterne
Peste-a-inimii iubire
Si-o lasa-n tacere.
Nici luna numai straluceste
De teama intunericului ce sa-daposteste
In lumea mea cea mica
Grea de inteles si nesfarsita.
Furtuna provoaca lacrimi
De des sa-stern pe-obraji
Ca sangele tisnind
Din rana ce o lasi...
Intorci spatele incet,
Ingenuchiat te strig si cred
Ca mii de sulite mai ranit
Cand ai plecat si-ai spus,
Te-am parasit!
Pe cerul albastru si marea speriata
De norul negru ce sa-sterne
Peste-a-inimii iubire
Si-o lasa-n tacere.
Nici luna numai straluceste
De teama intunericului ce sa-daposteste
In lumea mea cea mica
Grea de inteles si nesfarsita.
Furtuna provoaca lacrimi
De des sa-stern pe-obraji
Ca sangele tisnind
Din rana ce o lasi...
Intorci spatele incet,
Ingenuchiat te strig si cred
Ca mii de sulite mai ranit
Cand ai plecat si-ai spus,
Te-am parasit!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)