Intunericul

Nori intunecati se lasa,
Pe cerul albastru  si marea speriata
De norul negru ce sa-sterne
Peste-a-inimii iubire
Si-o lasa-n tacere.


Nici luna numai straluceste
De teama intunericului ce sa-daposteste
In lumea mea cea mica
Grea de inteles si nesfarsita.


Furtuna provoaca lacrimi
De des sa-stern pe-obraji
Ca sangele tisnind
Din rana ce o lasi...


Intorci spatele incet,
Ingenuchiat te strig si cred
Ca mii de sulite mai ranit
Cand ai plecat si-ai spus,
Te-am parasit!